POETII VACARESTI, în cuvinte încrucișate

Urmaşilor mei Văcăreşti. / Las vouă moştenire: / Creşterea limbii româneşti / Ş-a patriei cinstire (Ienăchiţă Văcărescu)
ORIZONTAL: 1) Cel dintâi dintre poeţii Văcăreşti (1740?-1797), personalitate eminentă din Ţara Românească, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, autorul celebrului catren cu îndemnul lăsat urmaşilor de a dezvolta limba română şi a cinsti patria ― Theodor Constantin.  2) Cel de-al doilea poet din familia Văcăreşti (1769?-1799) este un liric autentic, versurile căruia pun în evidenţă caracterul excesiv al sentimentului ― Specie a ploeziei lirice pe care introduce Iancu Văcărescu (1792-1863).   3) Alt treilea poet din aceeaşi familie (1785- 1825), cunoscut ca fiind autorul versurilor erotice şi haiduceşti de inspiraţie folclorică ―  Vestigiu pentru urmaşii săi, rod al pasiunii lui Ienăchiţă, primul din poeţii Văcăreşti, pentru poezia românească.   4) Din versurile acestuia: Într-o grădină, / Lângă-o tulpină, / Zării o floare… o lumină ― Din Eminescu: În păr negru stele poartă, / Dară albă faţa-i moartă, / Ori se face… de ploaie / Care cade în şiroaie (Peste codri stă cetatea) ― Radu Popescu ― Perfect în domeniul culturii, cum este Ienăchiţă în epoca sa (fig.).  5) Rămas pe loc (reg.) ― Tot din versurile lui Ienăchiţă: …turturea / Când rămâne singurea.   6) Din Alecu, al doilea dintre Văcăreşti: Ochi în… când ţi-i arunci / De tot se-ntunecă atunci ― Una din lucrările eruditului Ienăchiţă poartă titlul Istorie a preaputernicilor împăraţi….   7) Limba în care au scris şi au dezvoltat-o poeţii Văcăreşti ― Camera de Comerţ Internaţională (siglă).   8) Cumpătat, moderat, precum versul lui Iancu Văcărescu ― Prefix pentru semnificaţia “cârlig” ― Aurelian Andreescu.    9) Se întinde o câmpie / De subt poale din Carpaţi (Iancu: Primăvara amorului)  ― Din poezia Aveam o muză de Eminescu: În strai de-argint a unui elf de nea! / Păr blond deschis, de aur şi mătasă, / Grumazii albi şi... coperea.   10) Ionel Teodoreanu ― Reputaţie şi faimă a Văcăreştilor  ― Poezia eminesciană  S-a dus… (neart.).   11) Rundă (pop.) ―  Exemplare unice, fiind primele manuscrise ale poeţilor Văcăreşti, cu o valoare inestimabilă pentru literatura română.  12) …mănăstirii Putna de V.Alecsandri (neart.) ― M.Eminescu: În ochii… citisem ― Poezia lui Nicolae Văcărescu: ... rai făra tine, e moarte, e gheaţă

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Fiul lui Alecu Văcărescu, cel care sprijină începuturile şcolii, teatrului presei şi tipografiei româneşti, membru al Societăţii Literare din 1827, al Societăţii Filarmonice în 1833 şi al Asociaţiei Literare din 1845 ― A năzui spre perfecţiunea versului românesc, gând suprem al fiecăruia din poeţii Văcăreşti.   2) Ion Heliade Rădulescu, continuatorul gramaticii lui Ienăchiţă Văcărescu (în pronunţie orală) ― Poezia populară cueasă de Alecsandri care începe cu versurile: Oltule, Olteţule! / Seca-ţi-ar pâraiele, / Să crească dudaiele, / Să trec cu picioarele.    3) Din poezia În întuneric de A.Vlahuţă: Dar mă-… în întuneric, / Căutând să mă-nţeleg. / Cum aş vrea de tot trecutul / Gândurile să-mi dezleg!  ―  Evocând natura Nicolae Văcărescu scrie: Şi… cum încolţeşte, / Inima-mi zburdă şi creşte (Durda) ― Nicolae Tonitză.   4) Arvună ― Tot în Durda, Nicolae  foloseşte exclamaţii populare, de genul: Altor flori miros comândă, / Daleo, Doamne, ce… (Î).   5) Colo (reg.)  ― Din poezia lui Eminescu Revedere: Numai…-i schimbător, / Pe pãmânt rãtãcitor, / Iar noi locului ne ţinem, / Cum am fost aşa rãmânem.    6) Din lirica lui Alecu: Şi dă te ş… / Iar nu adevărată (Oglinda)  ― Cuptor de pământ în Insula Paştilor.   7) Institutul de Prognoză Economică ― Creaţie culturală de însemnătate naţională, precum opera literară a Văcăreştilor (fig.).    8) Tot din Alecu: Oglinda când ţi-ar arăta, / Întreaga frumuseţea…  ― Ienăchiţă: Amărâtă turturea, / Când… singurea ― Nicolae: Primăvara se iveşte, / …vezi muguru-nfrunzeşte.    9) O altă lucrare a lui Ienăchiţă are titlul: Observaţii sau băgări de seamă… regulelor şi orânduielilor gramaticii româneşti  ― Evocând natura reînviată, Nicolae exclamă: Cucul a-nceput să cânte, / Nu pe… uscate, frânte.   10) Theodor Rogalski ― Perioadă de timp începând din 1740, când s-a născut primul poet, Ienăchiţă Văcărescu până în 1863, când intră în eternitate cel din urmă, Iancu Văcărescu ― Mamă (arh.).    11) Totalitatea ideilor şi motivelor din lirica poeţilor Văcăreşti ― Hoţi (pop.).  12) A-i situa pe poeţii Văcăreşti în rândul marilor oameni de cultură români ― Cele patru versuri monumentale în literatura română, expresia concentrată a patriotismului primului din Văcăreşti, Ienăchiţă.

 Dicţionar: UDIT, ICC, UNC, NEC, CULO, UMU, IPE, IMA, OTI.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris.

A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana.A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. ^[

Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice. Este precursorul iluminismului românesc din secolul al XIX-lea.

Lucrări filologice

• Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești, publicată în 1787, va servi ca model lui Ion Heliade–Rădulescu pentru Gramatica sa. Lucrarea cuprinde un capitol intitulat păntru poetică, ce poate fi considerat primul studiu românesc despre versificație. Definiția pe care a dat-o poeziei va rezista 80 de ani: „cugetele frumoase, cu poetice faceri”. După ce prezintă utilitatea gramaticii, încheie glumeț: „Siliți-vă a o învăța, sau faceți cum vă place”.
• A adunat un vast material pentru redactarea unor dicționare bilingve: german – român, turc – român etc.

Lucrări istorice

• Istorie a prea puternicilor împărați otomani, tipărită după moartea sa, cuprinde referiri la domnii Țării Românești. Prima jumătate a lucrării este un pomelnic al împăraților, cu o epigramă laudativă dar prozaică pentru fiecare. Interesantă este povestirea călătoriei sale la Viena, un adevărat jurnal, instructiv și amuzant, superior celui al lui Dinicu Golescu.

Opera poetică

Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia Într-o grădină.. în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.” Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-un celebru „testament”:

„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.”