ORIZONTAL: 1) Cel dintâi dintre poeţii Văcăreşti (1740?-1797), personalitate eminentă din Ţara Românească, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, autorul celebrului catren cu îndemnul lăsat urmaşilor de a dezvolta limba română şi a cinsti patria ― Theodor Constantin. 2) Cel de-al doilea poet din familia Văcăreşti (1769?-1799) este un liric autentic, versurile căruia pun în evidenţă caracterul excesiv al sentimentului ― Specie a ploeziei lirice pe care introduce Iancu Văcărescu (1792-1863). 3) Alt treilea poet din aceeaşi familie (1785- 1825), cunoscut ca fiind autorul versurilor erotice şi haiduceşti de inspiraţie folclorică ― Vestigiu pentru urmaşii săi, rod al pasiunii lui Ienăchiţă, primul din poeţii Văcăreşti, pentru poezia românească. 4) Din versurile acestuia: Într-o grădină, / Lângă-o tulpină, / Zării o floare… o lumină ― Din Eminescu: În păr negru stele poartă, / Dară albă faţa-i moartă, / Ori se face… de ploaie / Care cade în şiroaie (Peste codri stă cetatea) ― Radu Popescu ― Perfect în domeniul culturii, cum este Ienăchiţă în epoca sa (fig.). 5) Rămas pe loc (reg.) ― Tot din versurile lui Ienăchiţă: …turturea / Când rămâne singurea. 6) Din Alecu, al doilea dintre Văcăreşti: Ochi în… când ţi-i arunci / De tot se-ntunecă atunci ― Una din lucrările eruditului Ienăchiţă poartă titlul Istorie a preaputernicilor împăraţi…. 7) Limba în care au scris şi au dezvoltat-o poeţii Văcăreşti ― Camera de Comerţ Internaţională (siglă). 8) Cumpătat, moderat, precum versul lui Iancu Văcărescu ― Prefix pentru semnificaţia “cârlig” ― Aurelian Andreescu. 9) Se întinde o câmpie / De subt poale din Carpaţi (Iancu: Primăvara amorului) ― Din poezia Aveam o muză de Eminescu: În strai de-argint a unui elf de nea! / Păr blond deschis, de aur şi mătasă, / Grumazii albi şi... coperea. 10) Ionel Teodoreanu ― Reputaţie şi faimă a Văcăreştilor ― Poezia eminesciană S-a dus… (neart.). 11) Rundă (pop.) ― Exemplare unice, fiind primele manuscrise ale poeţilor Văcăreşti, cu o valoare inestimabilă pentru literatura română. 12) …mănăstirii Putna de V.Alecsandri (neart.) ― M.Eminescu: În ochii… citisem ― Poezia lui Nicolae Văcărescu: ... rai făra tine, e moarte, e gheaţă
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar:
UDIT, ICC, UNC, NEC, CULO, UMU, IPE, IMA, OTI.
Prof.
Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
Ienăchiță Văcărescu
(n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog
și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei
vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al
folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile
sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris.
A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca
veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana
și italiana.A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni
diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe
filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împărați otomani,
este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al
doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului
Otoman. [
Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite
(1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol
de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și
predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar
folosește și evidente sugestii folclorice. Este precursorul iluminismului
românesc din secolul al XIX-lea.
Lucrări
filologice
- Observații sau
băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești,
publicată în 1787, va servi ca model lui Ion Heliade–Rădulescu
pentru Gramatica sa. Lucrarea cuprinde un capitol intitulat păntru
poetică, ce poate fi considerat primul studiu românesc despre
versificație. Definiția pe care a dat-o poeziei va rezista 80 de ani:
„cugetele frumoase, cu poetice faceri”. După ce prezintă utilitatea
gramaticii, încheie glumeț: „Siliți-vă a o învăța, sau faceți cum vă
place”.
- A adunat un vast
material pentru redactarea unor dicționare bilingve: german – român, turc
– român etc.
Lucrări
istorice
- Istorie a prea
puternicilor împărați otomani, tipărită după moartea sa, cuprinde
referiri la domnii Țării Românești. Prima jumătate a lucrării este un
pomelnic al împăraților, cu o epigramă laudativă dar prozaică pentru
fiecare. Interesantă este povestirea călătoriei sale la Viena, un
adevărat jurnal, instructiv și amuzant, superior celui al lui Dinicu
Golescu.
Opera
poetică
Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale
(în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu
versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu),
abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii:
inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii
șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe,
ca poezia Într-o grădină.. în care dilema sufletească a eului liric este
exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea
șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și
mi-o ridică.” Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești,
printr-un celebru „testament”:
„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.”
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.”